Un peisaj dramatic accentuat de linii sinuoase reprezentand mai mult simbolic un orizont de nori, un mic golf de mare calma pe suprafata careia se pot distinge siluetele a doua ambarcatii, un ponton/debarcader la capatul caruia se plimba doua siluete in negru. Maniera de lucru simplista, la limita artei naive, stangace si needucata. In prim plan, o silueta spectrala, tinandu-si palmele peste urechi, cu ochii holbati a spaima si gura deschisa a strigat.
Privita cu atentie/interes, expresia ochilor spectrului, arata altceva decat groaza. Mai degraba intuitia unui spatiu aflat in afara realitatii, deci in afara peisajului reprezentat in imaginea gravata, un spatiu spiritual elevat, posibil a fi accesat (si) prin strigatul lansat spre neant. Aceasta imagine, atribuita pictorului Edvard Munch executata in jurul anului 1900, la inceputul secolului XX a fost mediatizata excesiv pe toate caile media si new-media, privita si interpretata superficial, folosita din plin ca element hard de senzatie negativa, timp de peste un deceniu( deceniul IX al secXX si anii de inceput din mileniul 3). Atasata unor articole culturale, economice sau politice, imaginea spectrului trebuia sa impresioneze social, sa fie un fel de prototip al societatii aflate in deriva, etc.
Cineva interesat de opera pictorului, aventurandu-se intr-o documentatie ( greu de gasit) chiar daca numai informativa, va fi profund surprins sa intalneasca altceva decat viziuni ale unui fotograf de presa pentru agentiile de scandal. Edvard Munch (1863-1944), pictor norvegian si-a inceput cariera artistica in calitate de academist avand insusiri deosebite, de mare rafinament intelectual-artistic. Nesansa lui:de a fi activ exact in etapa cand arta moderna si fotografia actionau intens la demolarea institutiei academice. Munch nu a putut face altceva decat arta alternativa, pastrand academismul sub forma unei rezervatii spiritual-profesionale, iar in exterior, pe scena, lansandu-se in experimentarea serioasa, constienta, a succesiunii de curente artistice doctrinare ale artei moderne de la inceputul secolului XX.
Nu a lucrat sub influenta unui curent artistic ci a l-a preluat si experimentat. Fiind vorba de cateva etape finite ca studiu, fenomenul arta alternativa poate fi bine observat, constatarile prezentand un interes deosebit astazi cand alternativul este practicat haotic de catre generatiile de artisti tineri, ca unica solutie pentru extinderea scenei active,pentru acapararea de spatiu suplimentar (posibil cu interes comercial economic).Oricum noul experiment de arta alternativa ar trebui sa dea de gandit practicantilor. In opera lui Munch este foarte vizibila evolutia academismului acea revenire acasadupa implicari in pointilism,fotografism,Jugendstil(lucrarea Strigatul apartine acestei etape, ilustrand procesul de decadenta suferit de curentul artistic in care arhitectii isi pusesera mari sperante,.ei fiind convinsi ca au reusit a impune o estetica noua, valabila pentru tot secolul 20), fovism si expresionism.
Picturile academice lucrate de acesta sunt superbe si insuficient cunoscute.Occidentul face eforturi pentru reabilitarea in istoria artelor, a academismului denigrat si scos din scena de curentele agresive ale artei moderne la inceputul secolului XX . In acest sens ar fi posibil un succes, dar numai in cazul acceptarii existentei artei alternative ca fenomen si, a reconsiderarii valorilor artei moderne, inclusiv opere si artisti intr-o varianta noua , mai putin pasionala.
