Sursa foto: Shutterstock
Să afli că un copil are nevoie de o intervenție chirurgicală aduce multe întrebări și neclarități pentru orice părinte. Cei mai mulți se întreabă dacă procedura presupune internare, cât durează recuperarea și cum ar putea susține micuțul pe parcursul tratamentului. Pentru mulți copii, unele intervenții se pot efectua rapid, fără spitalizare prelungită. Totuși, în anumite cazuri, internarea devine indispensabilă pentru monitorizarea atentă și pentru a garanta siguranța procesului de vindecare. Află care sunt cazurile în care copiii au nevoie de internare în cadrul unei intervenții chirurgicale!
Internarea în chirurgia pediatrică: criterii generale
Internarea nu se aplică automat tuturor copiilor care necesită o intervenție chirurgicală. Unele proceduri minore se realizează în regim ambulatoriu, cu externare în aceeași zi. Totuși, medicii recomandă spitalizarea în anumite situații:
- copiii foarte mici (sugari și preșcolari) au nevoie de supraveghere continuă. Acest lucru ajută la identificarea rapidă a complicațiilor, pentru că vârsta îi face mai vulnerabili.
- intervențiile complexe sau care presupun un risc crescut (de exemplu, operații abdominale, corectarea unor malformații congenitale, chirurgie ortopedică sau operații pe organe interne) necesită spitalizare de minimum 24-48 de ore.
- dacă un copil are boli cronice sau afecțiuni suplimentare (ex: astm, diabet, afecțiuni cardiace), este indicată monitorizare suplimentară.
De exemplu, un copil cu stare generală alterată, care a pierdut recent mult în greutate sau care prezintă imunitate scăzută, poate necesita spitalizare mai lungă. În practică, decizia privind internarea ține cont atât de diagnosticul actual, cât și de starea generală a copilului.
Situații care impun internarea copiilor pentru chirurgie
Internarea copiilor pentru intervenții de chirurgie pediatrică în Iași este o decizie complexă, luată în funcție de afecțiuni specifice, gravitatea acestora și necesitatea unei abordări medicale imediate sau planificate.
Apendicită acută
Apendicita reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe chirurgicale la copii. Dacă apar dureri abdominale (mai ales în partea dreaptă jos), febră și stare generală alterată, prezentarea la spital devine o prioritate. Intervenția chirurgicală (apendicectomia) necesită obligatoriu internare. Perioada petrecută în spital permite monitorizarea atentă după operație, administrarea de antibiotice intravenoase atunci când este necesar și gestionarea rapidă a complicațiilor, cum ar fi infecția sau peritonita.
Hernie încarcerată
O hernie în care intestinul nu se mai poate retrage în abdomen, rămânând blocat, se consideră o urgență. În lipsa unei intervenții rapide, acea porțiune de intestin se poate strangula, ducând la complicații grave. Copiii operați pentru hernie încarcerată au nevoie de internare cel puțin o zi, pentru monitorizare atentă, în special la vârste mici.
Traumatisme abdominale
Accidentele pot duce la leziuni în zona abdomenului, inclusiv la nivelul organelor interne. Dacă medicii suspectează afectarea ficatului, a splinei sau a altor organe, copilul rămâne sub supraveghere până când riscul de complicații scade. Chirurgia intervențională, în acest caz, impune internare pentru gestionarea complicațiilor precum hemoragia internă, infecțiile sau dezechilibrele electrolitice.
Malformații congenitale care necesită tratament chirurgical
Unele anomalii anatomice depistate la naștere impun intervenții chirurgicale în primele zile sau luni de viață. Atreziile intestinale (lipsa unui segment de intestin), anomaliile congenitale ale tractului urinar sau lipsa continuității esofagului sunt exemple care necesită spitalizare extinsă.
Un bebeluș diagnosticat cu atrezie esofagiană într-un spital regional beneficiază de operație imediată. Echipa medicală formată din chirurgi, neonatologi și anesteziști monitorizează atent starea copilului atât în timpul intervenției, cât și în perioada următoare, asigurând evaluarea aportului de lichide, a hrănirii progresive și prevenirea infecțiilor.
Intervenții chirurgicale planificate cu risc crescut
Anumite intervenții stabilite din timp, precum corecția unor malformații osoase sau rezolvarea torsiunii testiculare, nu reprezintă urgențe, dar comportă riscuri pentru copil, deci internarea devine necesară. Pregătirea pentru astfel de operații implică:
- evaluare detaliată prin analize, imagistică și consulturi interdisciplinare.
- discuții cu medicul chirurg și cu anestezistul despre procedură și posibile complicații.
- supravegherea și monitorizarea copilului după operație: controlează funcțiile vitale, vindecarea plăgii, gestionarea durerii.
Infecții profunde și abcese care necesită intervenție
Infecțiile extinse sub piele, abcesele sau flegmoanele la copii impun tratament chirurgical și tratament cu antibiotice intravenoase. Pentru copii cu febră persistentă, stare generală proastă sau semne de răspândire a infecției, internarea devine necesară atât pentru intervenție, cât și pentru supravegherea reacției la antibiotice.
Neoplasme și tumori benigne sau maligne
Chirurgia tumorilor, indiferent dacă acestea sunt benigne sau maligne, implică internare obligatorie. Intervenția presupune investigații complexe (imagistică avansată, analize de laborator), dar și monitorizare atentă pre- și postoperatorie. Pentru copiii cu tumori maligne, tratamentul chirurgical se asociază adesea cu chimioterapie sau radioterapie, iar perioada de spitalizare poate varia de la câteva zile la săptămâni, în funcție de răspunsul la tratament.
Complicații postoperatorii sau recidive după intervenții anterioare
După orice intervenție chirurgicală, pot apărea complicații care impun revenirea în spital. Exemple includ infecții la locul operației, recidivă a unei hernii sau hemoragie. De fiecare dată, internarea ajută la monitorizarea stării generale a copilului, identificarea rapidă a unor semne de alarmă și aplicarea unui tratament corect.
Drepturile copilului și ale părinților în perioada de internare chirurgicală
Legislația prevede clar drepturile pacientului minor și ale familiei, inclusiv informarea completă în legătură cu diagnostic, tipul intervenției, riscuri și alternative. Personalul medical este obligat să explice pașii operației și să obțină consimțământul informat, semnat de părinte sau tutore.
Mulți părinți aleg să stea aproape de copil pe durata internării. Spitalele permit, în general, prezența unui părinte, fapt care scade anxietatea copilului. Există totuși situații excepționale (ex: pandemie), când accesul părinților poate fi limitat din motive de siguranță.
În anumite cazuri, familiile primesc informații clare privind eventualele costuri suplimentare. Accesul la sprijin psihologic, la activități adaptate sau la educatori ajută copilul să depășească momente dificile și să reducă disconfortul asociat internării.
Pași și documente necesare pentru internare în secția de chirurgie pediatrică
Admiterea într-un spital pediatric implică o serie de formalități administrative, dar și o pregătire emoțională pentru copil și familie. Ce poți pregăti:
- certificatul de naștere al copilului și actele părinților.
- dosarul medical complet (scrisori medicale, rezultate analize, investigații recente).
- cardul de asigurări de sănătate sau dovada asigurării.
- obiecte personale: haine curate, jucăria preferată, cărți sau orice articol care oferă confort emoțional.
Înaintea intervenției, copilul efectuează analize uzuale (sânge, urină) și investigații specifice (ecografie, radiografie), pentru a evalua dacă poate tolera anestezia și operația. Apoi, medicul anestezist stabilește planul optim pentru intervenție.
Pregătirea psihologică este esențială. Li se explică pe înțelesul lor ce se va întâmpla, iar părinții încurajează copilul, asigurându-l că vor fi cât mai aproape. Uneori, folosirea jocurilor de rol sau a desenelor facilitează adaptarea la mediul spitalicesc.
Monitorizarea postoperatorie și criterii pentru externare
După operația chirurgicală, personalul medical monitorizează cu atenție semnele vitale, nivelul durerii, evoluția plăgii și reacția la tratamentul prescris. În primele 12-24 de ore, asistentele și medicii notează orice modificare: creșterea temperaturii, apariția durerii intense, vărsături sau dificultăți de respirație.
Criteriile pentru externare sunt clare:
- copilul poate sta singur, se alimentează corect și nu prezintă semne de infecție.
- rănile operatorii evoluează favorabil.
- funcțiile vitale (puls, respirație, tensiune) au revenit la normal.
Dacă apar semne de alarmă (febră persistentă, roșeață sau umflarea plăgii, probleme digestive) externarea se amână, pentru a reduce riscul de complicații.
La externare, părinții primesc indicații detaliate:
- schema de medicație pentru acasă;
- semnele care impun revenirea la spital;
- programarea consulturilor de control.
Acest articol are caracter informativ și nu ține locul unui consult medical de specialitate. Orice decizie privind tratamentul sau internarea copilului trebuie luată împreună cu medicul chirurg pediatru sau cu medicul de familie. Pentru sănătatea pe termen lung a copiilor, pune accent pe prevenție, controale regulate și comunicare constantă cu specialiștii.
