Discuțiile din ultima vreme au arătat că ne confruntăm cu o mare confuzie legată de listele electorale, numărul de cetățeni și felul cum se calculează acesta. Problemele sunt date de legislația confuză, de comunicarea proastă a autorităților și de informațiile eronate transmise, intenționat sau nu, de cele două tabere politice. Simt nevoia să fac câteva precizări pe această temă.

[B]1. Cine gestionează listele electorale permanente?[/B]

Referința legală valabilă pentru Referendum este Legea nr. 35/2008, așa cum arată Hotărârea nr. 34 a Biroului Electoral Central (BEC). Legea în cauză cuprinde un întreg capitol cu privire la gestionarea de către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a registrului electoral și a listelor electorale, dar conform dispozițiilor tranzitorii din art. 73, aceste prevederi intră în vigoare doar la alegerile parlamentare din 2012, până atunci fiind valabile prevederile următoare:

[I]Art. 73 – (1) Prevederile prezentului titlu referitoare la Registrul electoral naţional se aplică începând cu alegerile parlamentare din 2012.[/I]
I Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative selectează şi prelucrează datele privind cetăţenii cu drept de vot cuprinse în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, tipăreşte şi pune la dispoziţia primarilor listele electorale permanente, în două exemplare. Actualizarea listelor electorale permanente se realizează de către primarul unităţii administrativ-teritoriale împreună cu serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor. Termenul de punere la dispoziţia primarilor a listelor electorale permanente de către Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor este de 45 de zile de la data stabilirii zilei alegerilor.[/I]Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pune la dispoziţia primarilor, în 3 exemplare, copii de pe listele electorale permanente, care cuprind alegătorii din fiecare secţie de votare. Copiile de pe listele electorale permanente se predau de către primar, în două exemplare, pe bază de proces-verbal, preşedintelui biroului electoral al fiecărei secţii de votare, cu 3 zile înainte de data alegerilor. Un exemplar este pus la dispoziţia alegătorilor pentru consultare şi un exemplar este utilizat în ziua alegerilor. Al treilea exemplar al copiei se păstrează de către primar.[/I]

[B]7. Pot fi scoși de pe listele electorale cei ce nu mai au cărți de identitate valide?[/B]

Nu, în niciun caz. [B]Faptul că le-a expriat actul de identitate nu le anulează calitatea de cetățeni, pe care au dobândit-o prin naștere, nu printr-o formalitate administrativă. Fiind cetățeni, apar în Registrul național de evidență a persoanelor cu drept de vot și prin urmare apar pe listele electorale permanente.[/B]

Singurul calcul serios se face pe baza documentelor de naștere, respectiv deces și renunțare la cetățenie, pentru că cetățenia se obține prin naștere și se pierde la moarte sau la renunțare voluntară. Existența sau inexistența unei cărți de identitate este o formalitate administrativă inferioară prevederilor constituționale cu privire la drepturile fundamentale.

[B]8. Cum e posibil ca numărul de cetățeni să crească, comparativ cu 1990, deși populația totală a scăzut?[/B]

A crescut ponderea cetățenilor (adică a celor peste 18 ani) în totalul populației. E foarte simplu, dacă ne gândim la perspectiva de ansamblu.

După 1990 și până prin 2008 au împlinit 18 ani și au intrat în categoria cetățeni cu drept de vot generațiile (cohortele, termen tehnic) numeroase născute după 1973, în perioada când avortul era interzis. Abia din 2009 au început să devină adulți (peste 18 ani) cei din generațiile cu mai puțini copii. Pentru amatorii de statistici, ponderea celor peste 18 ani în total populație era 71% în 1990 și a ajuns la 82% în 2012. Astfel se explică de ce sunt mai mulți cetățeni cu drept de vot astăzi decât în 1990.