Luxatia congenitala de sold este o malformatie care are ca element central incongruenta articulatiei soldului si apare ca si o consecinta a displaziei (anomalie in dezvoltare) luxante de sold. Articulatia soldului este alcatuita, in principal, din capul osului femural (osul coapsei) si din acetabul (o cavitate asemenea unei farfurii la nivelul oaselor soldului). In cazul displaziei, respectiv a luxatiei congenitale de sold, cavitatea acetabulara nu este indeajuns de adanca pentru capul osului femural, astfel incat miscarea la nivelul articulatiei soldului determina parasirea frecventa a cavitatii acetabulare de catre capul osului femural.

In practica medicala curenta displazia luxanta de sold este diagnosticata clinic si ecografic inca de la nastere, iar dupa varsta de 4 luni aceasta boala se poate evidentia si pe o radiografie standard de fata a bazinului. Clinic este pusa in evidenta prin manevra Ortolani realizata de catre medicul pediatru sau de catre un ortoped. Aceasta manevra se mentine pozitiva pana la varsta de 6 luni. La aceasta manevra copilul este asezat in decubit dorsal iar examinatorul prinde gamba si coapsa in palma astfel incat policele sa fie asezat pe linia inghinala, iar mediusul si inelarul pe soldul copilului. Genunchiul se flecteaza sau se aduce cu coapsa in unghi drept, simultan exercitand presiune pe genunchi. In cazul prezentei unei displazii, capul femural va parasi articulatia soldului, iar si aceasta se va simti asemenea unui click la nivelul soldului.

Trebuie cunoscut faptul ca pana la varsta de 3 luni la un sugar nu se pot observa prea multe semne clinice ale bolii. In trecut se considerau elocvente prezenta de pliuri suplimentare la nivelul coapsei pe partea interna, dar momentan explorarea ecografica este cea care pune diagnosticul pozitiv de displazie luxanta a soldului. Ecografia de sold vizualizeaza articulatia soldului pana la varsta de 4 luni si prin masurarea unor unghiuri prestabilite de la nivelul articulatiei soldului se pune diagnosticul de afectiune.

Tratamentul acestei boli se realizeaza in functie de gravitatea bolii.

Pentru o displazie luxanta a soldului minima se recomanda parintilor doar punerea de 2 scutece suprapuse pe toata perioada zilei.

In cazul unei afectari grave a articulatiei soldului se vor recomanda diferite dispozitive ortopedice. Hamul Pavlik se aplica la copii sub 6 luni si consta intr-un set de curele, care se fixeaza in jurul pieptului, umerilor si a membrelor inferioare. In urma fixarii dispozitivului membrele inferioare ale copilului sunt intr-o pozitie intinsa cu soldurile flectate. Se pot folosi si dispozitive gipsate care pentru mentinerea intr-o pozitie fixa a soldului vor avea o bara fixata la nivelul gambelor. In urma folosirii acestor dispozitive capul femural va fi fixat in cavitatea acetabulara si prin presiunea exercitata va adanci cavitatea, stabilizand per total articulatia soldului.

Din cele prezentate se poate concluziona ca diagnosticul si tratamentul precoce al displaziei luxante de sold constitutie de fapt profilaxia luxatiei congenitale de sold, si astfel pacientul evita un handicap fizic important pe parcursul vietii. Desi ingrijirea unui copil cu displazie congenitala de sold este foarte stresanta pentru multi parinti, prin terapia inceputa precoce se evita malformatii ale soldului care nu mai pot fi modificate.