In ziua de azi un segment urias de populatie de pe intreg globul se lupta cu kilogramele in plus, iar una dintre cele mai raspandite boli ale secolului ramane obezitatea. Cate calorii ar trebui sa consumam, de fapt, pentru un regim de viata sanatos? Ne ingrasam din cauza numarului de calorii extra pe care le consumam sau in functie de calitatea alimentelor?

In anii ’60 a fost emisa teoria conform careia oamenii iau in greutate daca depasesc aportul caloric necesar organismului, iar ei pot slabi pur si simplu daca micsoreaza nivelul caloric. Dar, oare acesta este singurul criteriu dupa care trebuie sa ne ghidam? Care este factorul ce declanseaza obezitatea, de fapt? Excesul caloric sau altceva?

Specialistul german Carl von Noorden a adus in atentia publicului la inceputul anilor ’90 o noua perspectiva asupra acestei probleme. El a aratat ca obezitatea este rezultatul modului in care corpul preia aportul caloric, el avand capacitatea de a  depozita caloriile sau a le  transforma in energie. Aceasta viziune a creat numeroase constroverse si a ridicat problema calitatii hranei noastre de zi cu zi. Daca obezitatea este o problema legata strict de dividerea caloriilor in cadrul organismului, atunci carbohidratii si produsele cu un nivel ridicat de zahar sunt cele ce ne ingrasa. Carbohidratii stimuleaza secretia hormonului numit insulina, ce contribuie alaturi de alti factori la stocarea grasimii in corpul nostru.

Dr. Ludwig S. David, supranumit si „THE OBESITY WARRIOR”, a realizat un experiment foarte interesant in acest sens. Doctorul american, specializat pe endocrinologie si nutritie,  a ales un esantion de subiecti supraponderali si i-a supus unor diete diferite. Primulului grup i s-au micsorat considerabil numarul de calorii in cadrul fiecarei mese, rezultatul fiind o scadere a mesei ponderale cu aproximativ 15%. Totusi, nivelul lor de energie scazuse direct poportional, iar singura metoda prin care se puteau mentine ar fi fost sa se infometeze in continuare. Alte diete din cadrul experimentului au fost: cea cu nivel  scazut de grasimi, dar bogata in carbohidrati (fructe,legume, cereale integrale etc), cea cu un indice glicemic foarte scazut (fasole, legume cu un continut scazut de amidon), sau dieta Atkins (foarte saraca in carbohidrati, dar bazata pe grasimi si proteine).

Rezultatele experimentului au fost remarcabile, iar concluzia a fost ca pe masura ce consumam mai putini carbohidrati, nivelul nostru de energie creste. Prin urmare, chiar daca micsoram cantitatea de grasimi din alimentatia zilnica, dar nivelul carbohidratilor ramane unul ridicat, efortul pe care ar trebui sa il depunem pentru a slabi ar fi considerabil mai mare decat cel depus daca utilizam acelasi numar de calorii, dar reducand carbohidratii. Cu alte cuvinte carbohidratii sunt cei ce ne ingrasa, iar obeziatea este o problema ce tine modul de depozitare a grasimilor, nu doar de indicele caloric. Astfel, dietele sarace in grasimi, dar cu un nivel ridicat de carbohidrati nu sunt tocmai cele indicate, chiar daca ele contin multe fructe sau legume.

Pentru ca orice dieta sa ofere rezultate vizibile este important ca aceasta sa fie tinuta pe  o perioada indelungata de timp, nu doar o luna de zile sau doua. Intregul stil de viata trebuie schimbat, iar activitatea fizica trebuie sa devina constanta.