Cum va arata Muzeul Municipal facut cu bani europeni. Povestea Casei Burchi din Iasi!

Categories EconomiePosted on

Primaria Iasi a semnat al 10-lea proiect cu finantare europeana, pentru amenajarea Muzeului Municipal. Ascunsa intr-o zona cindva pitoreasca, cladirea de pe strada Zmeu ar trebui sa prinda viata din nou. Banii provin atit din fonduri europene, cit si din contributie proprie. Contractul de finantare a fost semnat vineri la Bucuresti, asa cum a anuntat in premiera newsiasi.ro.

„Prin acest proiect se restaureaza o cladire monument istoric, cea din str. Zmeu nr. 3. Acea cladire a apartinut boierului Burchi, poreclit si Zmau, de unde vine si numele străzii”, a declarat intr-o conferinta de presa primarul Gheorghe Nichita.

Valoarea totala a proiectului este de 19,48 milioane lei, din care 18,97 milioane lei fonduri nerambursabile. Contractul va fi derulat pina in luna februarie 2015.

Cum va arata Muzeul Municipal Iasi

Cu banii alocati, constructorul va consolida si reabilita atit fatadele exterioare, cit si cladirea in interior. La subsol va fi amenajat un muzeu de numismatica, iar la parter vor fi 5 sali de expunere si 3 holuri pentru exponate.

Etajul 1 va fi alocat altor 4 sali de expunere, doua holuri pentru exponate si o sala multimedia

Povestea casei boierului Burchi din Iasi

Cladirea de pe strada Zmeu nr. 3 a fost declarata monument istoric pentru importanta arhitecturala – stilul neoclasic – si pentru importanta familiei in istoria Iasului din sec. XIX.

Istoria casei este legată de familia Burchi care se numea de fapt Zmău. Acest Burchi (Zmău) era în serviciul vistiernicului Iordache Roset-Roznovanu, dobândind rangul de căminar în vremea domniei lui Scarlat Calimachi (1812-1819).

Ilie Burchi ajunge spătar în vremea lui Ioan Sandu Sturdza (1822-1828), postelnic în 1843 şi apoi vornic în 1848, în vremea lui Mihail Sturdza. De această familie se leagă devastatorul incendiu din 1827, care a distrus mare parte din centrul oraşului, inclusiv Palatul Domnesc. Incendiul a pornit de la una din casele lui Ilie Zmeu ce se afla în zona Pieţei Unirii, lângă Liceul Naţional şi Academia Mihăileană. De la această casă incendiul s-a extins în lungul Uliţei Mari (Bulevardul Ştefan cel Mare) până la Curtea Domnească arzând şi Palatul Domnesc, palatul Moruzi, ce a rămas în ruine până în 1843.

Se presupune că actualul imobil din strada Zmeu a fost construit de Ilie Burchi după devastatorul incendiu, alegând o zonă pe care o considera mai protejată. În documentele sale, N. Stoicescu presupunea că imobilul Burchi Zmeu a fost construit între 1800 şi 1832 şi a fost refăcut după incendiul din 1827.

Destinaţia construcţiei a fost de locuinţă, realizată în stil neoclasic, astfel cum se edifica în Moldova la începutul secolului al XIX-lea. După al doilea război mondial, clădirea este transformată şi găzduieşte diferite instituţii ale statului şi chiar unităţi de producţie.

Primul Muzeu Municipal al Iaşilor

În luna septembrie a anului 1920, profesorul Gheorghe Ghibănescu a înaintat Comisiei interimare a Primăriei Iaşi un raport prin care propunea constituirea unei societăţi istoric – arheologice cu sediu, statut şi obiect de activitate proprii. Rosturile societăţii erau adunarea “materialului istoric cu privire la Iaşi”, înfiinţarea unei biblioteci, a unui muzeu şi a unei publicaţii periodice istorico-arheologice consacrate Iaşilor.

Prin decizia din 1 octombrie 1920 a lui Mihail I. Negruzii, preşedintele Comisiei interimare, se forma Societatea culturală “Muzeul oraşului Iaşi”, având drept obiective punerea bazelor unui muzeu municipal al Iaşilor, adunarea în acest scop tot felul de obiecte vechi de artă sau cu însemnătate istorică-arheologică, veşminte, icoane, tablouri, monede, documente, inscripţiuni, cărţi (tipărite la Iaşi şi relative la acest oraş), hărţi care privesc Iaşii sau Moldova, publicarea unui buletin istorico-arheologic, trezirea în public a cultului trecutului, preucm şi înfiinţarea unei şcoli de paleografie şi epigrafie.

Din comitetul iniţial al Societăţii culturale “Muzeul oraşului Iaşi” făceau parte GH.Ghibănescu, M.Costăchescu, A.D.Atanasiu, Sever Zotta, Th.Burada, Gh.Lascăr, Eugen Herovanu şi N.A.Bogdan.

Muzeul a funcţionat la acea vreme pe strada Cuza Vodă nr.10, în curtea Mânăstirii Golia, în localul preluat (contra sumei de 15.000 lei) de la Societatea Invalizilor de Război. La această adresă el putea fi găsit, potrivit informaţiilor furnizate de Al doilea Anuar-Ghid al Municipiului Iaşi, Moldovei, Basarabiei şi Bucovinei şi în anii 1936-1937.

Finanţarea Muzeului Municipal s-a făcut, în principal, din fondurile Primăriei Iaşilor, care a prevăzut un capitol de buget pentru această activitate. Fondurile disponibilizate de Primărie (cifrându-se în primul an la 100.000 lei) au fost folosite pentru chiria localului , pentru plata salariaţilor şi achiziţii, pentru tipărirea Buletinului “Ioan Neculce”şi plata colaboratorilor. Acestei sume i s-au adăugat încasările din vânzarea Buletinului şi banii obţinuţi prin donaţii (între 5.000 şi 10.000 lei anual).

Patrimoniul Muzeului

Patrimoniul muzeului s-a constituit în timp,din donaţii şi achiziţii sau împrumuturi. Mare parte a patrimoniului a fost risipit, iniţiativa municipalităţii vizând reconstituirea patrimoniului de la muzee sau Arhivele Statului.

Primul fond al muzeului a fost acela donat de chiar Primăria Iaşilor, care a pus la dispoziţie toate documentele cu valoare istorică (arhiva Eforiei dintre 1832-1865), precum şi biblioteca. În 1925 a trecut în patrimoniul muzeului şi arhiva Primăriei dintre 1866-1894.

La începutul anului 1921, Muzeul Municipal trimitea tuturor autorităţilor locale din ţară (primari, prefecţi) o scrisoare prin care le solicita sprijinul pentru îmbogăţirea patrimoniului.Un apel similar a fost adresat cititorilor primelor numere ale Buletinului “Ioan Neculce”.

În aceeaşi perioadă, Muzeul Municipal a făcut achiziţii de la persoane particulare, printre acestea numărându-se 6 hărţi dintre 1730-1763, cărţi, broşuri, documente, 6 bucăţi mozaicuri de la Sarmisegetuza, 15 documente referitoare la Biserica Zlataust o stampă a Iaşilor vechi, săbii şi albume turceşti, 6 condici turceşti şi 7 caiete greceşti din prima jumătate a sec. al XIX-lea conţinând copii după actele Porţii Otomane referitoare la Moldova şi multe altele.

Potrivit inventarului întocmit de Ioan Bogdan şi Traian Ichim în 1924, muzeul avea, după 3 ani de funcţionare, 4658 de obiecte, pentru ca numărul acestora să ajungă în anul 1931 la 9112. Un asemenea fond, incluzând colecţii arheologice, de arme, de monede şi medalii, de tablouri şi stampe, de veşminte, de mobilier, de etnografie, făcea ca Muzeul Municipal din Iaşi să fie unul din cele mai bogate muzee de acest profil din România.

Cel de-al doilea război mondial a risipit avuţia adunată de Muzeul Municipal al Iaşilor. Depozitate în condiţii improprii, mutate dintr-un loc în altul, o parte dintre piese s-a deteriorat, altă parte s-a distrus şi o alta s-a pierdut. Sigur este că după război, miile de documente strânse în fondurile muzeului au ajuns la Arhivele Statului.