“Sint foarte profund. Obisnuiesc sa ma gindesc la lucruri importante”. Cam asa isi incepe primarul Gheorghe Nichita diminetile. Dezvaluirile au fost facute in cadrul emisiunii “City puls de week-end”, realizata de Ligia Pricopi la Antena 1 Iasi.
- Eu dimineata in oglinda cind ma barbieresc, sint foarte profund. Obisnuiesc sa ma gindesc atunci la lucruri importante, la ce am de facut in ziua respectiva si ma uit la chipul meu sa vad si cum reactionez cind ma gindesc la aceste lucruri
- Colaboratorii mei trebuie sa ma cunoasca. I-am zis secretarei ca ea trebuie sa stie ce vreau eu chiar daca eu nu stiu sau am uitat. In campania electorala, le-am spus colaboratorilor, celor care ma ajutau la discursuri, ca trebuie sa ma cunoasca. Eu trebuie sa am discursuri dupa personalitatea mea, altfel nu sint eu
- Eu am fost un gospodar, in trecut, acasa la mine. Acum nu mai sint. Acum familia mea e tot orasul. In trecut, faceam mincare, o asteptam pe sotie de la serviciu cu mincare cind facea naveta, spalam pelinci, spalam copiii, le faceam masaj, duceam copiii la scoala, faceam tot. Doar lectii nu faceam, asta facea sotia ca este profesoara
- Eu vreau sa las ceva mostenire acestui oras
- Sportul este pentru mine un mod de a trai
In aceeasi emisiune, stilistul Ovidiu Cristea i-a recomandat primarului Gheorghe Nichita sa incerce si tinute mai putin rigide si mai flexibile, adaptate fiecarei situatii si sa mai renunte la costum si cravata. “Eu ma imbrac cum ma simt bine. Imi place sa ma imbrac in ce haine ma simt bine si costumul este unul dintre ele”, a spus primarul. Alte cugetari ale primarului Nichita Intr-un interviu mai vechi, edilul sef al Iasului isi dezvaluia “latura sensibila” a personalitatii:
- “Inca de cand eram copil si adormeam, aveam o perceptie aparte a timpului. Ma gandeam intotdeauna ca a mai trecut o zi fara sa fi realizat lucruri deosebite. Atunci cand inchideam ochii, aveam sentimentul ca vad un corp care se mareste foarte rapid si fuge cu viteza luminii, un corp in care lucrurile au ramas la fel. Mai puneam urechea pe linia de cale ferata, impreuna cu ceilalti copii, pentru a auzi cum vine trenul. Faptul ca venea si pleca mai departe insemna pentru copilul din mine o portiune de timp pierduta…”
- “Ma retrag intr-un fotoliu, cu ochii la zorii care mijesc si atunci incep sa ma gandesc la viata, la ce am facut pana atunci si sa visez cum ar fi fost daca eram altfel. Sunt clipele cele mai frumoase pe care le pot petrece, e un fel de continuitate a evenimentului, pentru ca nu ma dau dus din el. Sunt momente in care ma regasesc pe mine insumi…”
- “Eu am avut in viata doi profesori. Unul dintre ei a fost fotbalul, de la care am invatat foarte multe lucruri, cum ar fi sa lupt in echipa, sa ma fac util, chiar sa dau si la picioare atunci cand trebuie. Acolo am invatat sa inving si sa progresez din infrangeri. Un alt mare profesor mi-a fost cinematograful. Eu acolo am invatat sa citesc”.
- “Cu prietenii trec direct la vin, nu ma complic cu alte bauturi.”
- “Omul Nichita, cand face un cadou, pierde enorm de mult timp. Asta pentru ca incerc sa vad ce-i place acelei persoane pentru a putea alege ce-i mai potrivit. Din acest motiv, fac foarte rar cadouri.” “Vreau sa le fac pe toate deodata si nu prea reusesc, iar acesta este un defect foarte mare.”
