Ca un ulei de masaj pentru credincioși curge Cartea lui Eli. Daca nu ai prejudecați și nu sari in sus cand ți se spune intr-o poveste despre voci care iți spun ce sa faci și eroi aparați de dumnezeu nu ai de ce sa eziți sa intri la cel mai recent film cu Denzel Washington in rolul principal.
Daca ai vazut, in schimb, Zatoichi, toate punctele adunate de filmul fraților Hughes la capitolul atmosfera, coolnes de videoclip și rigoare morala se raspandesc in aer. Un lucru pe care puține filme il au este prezența intermitenta a bunului locuitor al orașului rau interpret de Tom Waits.
Și acum ma gandesc cu ingrijorare la ce s-o fi intamplat cu micul lui magazin de orice. Dar, astea sunt probleme pe care le ai atunci cand nu iți ajunge vocea sobra și imaginile de joc video pentru care fantezia noastra ar fi dispusa sa accepte orice fel de coregrafie.
Seducatoare totuși ramane construcția incercata de cei doi frați in jurul unei carți, o carte in sfarșit citita nu doar rasfoita. Și stai și te gandești: cata ordine poate sa aduca o carte in lumea de dupa razboi. Da, de dupa razboiul acela care a facut o gaura in cer.
Și acum ne ascuțim sabiile, ne reparam arcurile și de fiecare data cand ne gandim ca arma aia nu prea are de unde sa mai aiba gloanțe ne inșelam. Ba chiar și batraneii gen American Gothic, retrași la ferma lor in mijlocul pustietații pot sa ascunda tot felul de surprize sub canapea. Exact ca in tabloul din anii 30, marcile unei coerențe stilistice se intrevad pe la incheieturile poveștii și sunt lasate sa se materializeze intr-un strigat cinematografic post gaming: Eli, Eli cine o sa-i mai bata pe aștia?!
“The Book of Eli”,******regia Allen Huhges, Albert Hughes,SUA, 2010, 118 min,cu Denzel Washington, Gary Oldman
