4 diferențe dintre EKG și ecocardiografie

Electrocardiografia sau EKG-ul și ecocardiografia sunt două investigații frecvent utilizate de medici pentru a evalua sănătatea inimii, a diagnostica diverse afecțiuni și a stabili cel mai bun plan de tratament. În ciuda faptului că au denumiri similare, există diferențe semnificative între aceste metode de diagnostic, iar în rândurile de mai jos îți vom spune care sunt ele.

1. Parametrii evaluați 

Electrocardiografia este o metodă de diagnostic non-invazivă care înregistrează activitatea electrică a inimii. Pe de altă parte, ecocardiografia sau ecografia cardiacă, cum mai este numită, folosește unde sonore de înaltă frecvență pentru a obține imagini detaliate ale structurilor cardiace.[1][2]

2. Modul de realizare 

În cursul unei electrocardiografii, impulsurile electrice care coordonează bătăile inimii sunt înregistrate prin intermediul unor electrozi plasați pe piele, în zona pieptului, a brațelor și picioarelor. Electrozii respectivi sunt conectați la un aparat care va transforma această înregistrare a activității electrice a inimii într-o reprezentare grafică ce poate fi interpretată de către medic.[1] 

Ecografia cardiacă, ca orice altă investigație de acest tip, se realizează cu ajutorul unui dispozitiv numit transductor, care este mișcat peste zona de interes, după aplicarea unui gel special. Acest transductor este conectat la un monitor pe care pot fi vizualizate în timp real imaginile captate. Există mai multe tipuri de ecografie cardiacă, iar modul de desfășurare a acestei investigații poate varia. De exemplu, pentru o ecocardiografie transtoracică, tot ce va trebui să faci va fi să te întinzi pe partea stângă. Pentru o ecocardiografie transesofagiană, un transductor atașat unui tub lung și flexibil îți va fi introdus în esofag și uneori în stomac. Alte tipuri de ecocardiografie sunt:

• ecografia cardiacă de stres – presupune efectuarea unei ecocardiografii transtoracice în timpul sau după efectuarea unui efort fizic; 
• ecografia cardiacă cu substanță de contrast – presupune injectarea unei substanțe de contrast în fluxul sangvin înainte de efectuarea ecocardiografiei.[2]

3. Indicații 

EKG-ul oferă informații despre ritmul cardiac, conducerea electrică și eventualele anomalii ale activității electrice. Ecocardiografia furnizează informații despre dimensiunile și forma inimii, funcția ventriculară, starea valvelor cardiace și a vaselor de sânge, precum și prezența eventualelor malformații cardiace.[1][2]

Medicul ar putea folosi EKG-ul, de exemplu, pentru a diagnostica tulburări de ritm cardiac (aritmii) sau pentru a stabili dacă un simptom precum durerea în piept a apărut pe fondul dezvoltării unor stenoze sau blocaje la nivelul arterelor coronare. L-ar mai putea ajuta să afle dacă ai suferit sau nu un infarct miocardic, precum și cât de bine funcționează anumite tratamente, inclusiv implantarea unui stimulator cardiac.[1]

Ecocardiografia este folosită atunci când se suspectează existența unei afecțiuni precum insuficiența cardiacă, boala cardiacă congenitală, boli ale valvelor inimii, cardiomiopatia sau endocardita. Nu este utilizată numai pentru a stabili sau confirma un diagnostic, ci și pentru a decide care este cea mai bună metodă de tratament pentru afecțiunea depistată.[2]

În general, electrocardiografia este mai frecvent utilizată decât ecografia cardiacă, de multe ori fiind efectuată și ca parte a unui control cardiologic de rutină, în special în cazul pacienților cu simptome cardiace sau istoric de boli cardiovasculare.

4. Durata

Nici electrocardiografia și nici ecocardiografia nu sunt investigații ce durează prea mult. Totuși, electrocardiografia este mai rapidă decât ecografia cardiacă: prima durează, de regulă, 5-10 minute, iar cea de-a doua va necesita minim 20-30 de minute.[1][2]

În concluzie, EKG-ul și ecocardiografia sunt două proceduri diferite, atât din punct de vedere al modului de realizare, al parametrilor evaluați și al indicațiilor, cât și al duratei. Ambele sunt însă metode esențiale, non-invazive și nedureroase, de diagnostic, folosite frecvent în cardiologie pentru a evalua sănătatea inimii, a stabili un diagnostic și un plan de tratament. În funcție de simptomele tale și de afecțiunea suspectată, medicul îți va spune care dintre acestea este necesară în cazul tău. 

Bibliografie: